M-ai intrebat odata, ce e iubirea…
ca tu, n-o intelegi ca nu poti sa o simti.
Mi-ai zis prietene, ca uneori…
ai sufletul gol si ca tanjesti dupa dragoste,
dar nu poti sa o vezi…si...degeaba…
degeaba te uiti in ochii ei…
ca nu poti sa simti nimic…nimic…
Dar ma intreb…oare vrei?
Nu cumva tu, ai inchis drumul spre inima ta ,
cu mii de porti si alte mii de lacate?
Pentru ca…e atat de simplu!
Este exact ca briza marii in diminetile de vara,
nici calda, nici rece…
ci potrivita incat sa-ti alunge somnul...
si sa te umple de viata.
Ori ca o ploaie calda…ce te uda pana la piele,
dar care nu vrei sa se termine…
Si mai e, asa…ca cea mai suava melodie…
cantata de copaci si de flori in noptile cu luna plina...
cu cele mai cristaline acorduri date de izvoare luminate de stele.
Sau de ce nu…ca un vin rosu,
baut din cupe de cristal…
Asta, iti place, nu?
E ca un cer senin, prietene,
pe unde…din cand in cand, mai trec si nori…
Si mai starneste si cate o furtuna…
Dar pana la urma…se lumineaza din nou
Si parca…e si mai frumos!
Ei vezi…prietene?
Pune si cauta cheile ce le-ai pus bine…
Si lasa ca macar o raza…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu